Nadia Comăneci – „Zeiţa de la Montreal” este prima gimnastă din lume care a luat o nota de 10 „absolut”. Este considerată una dintre cele mai bune sportive ale secolului XX şi una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii din toate timpurile. Este primul sportiv român inclus în memorialul International Gymnastics Hall of Fame. Nadia s-a născut la 12 noiembrie 1961, la Oneşti, în familia lui Gheorghe şi Ştefania-Alexandrina Comăneci. A fost botezată după “Nadejda” (“Speranţa”), eroina a unui film. A început gimnastica la vârsta de 6 ani în oraşul natal, unde a fost descoperită de antrenorul  Bela Karoly de care se leagă cele mai mari succese obţinute de viitoarea stea a gimnasticii mondiale. S-a făcut remarcată încă din primii ani ai carierei. La 10 ani cucereşte toate cele cinci medalii de aur ale Cupei României, categoria copii, pentru ca exact în ziua când împlinea 11 ani să căţtige primul său titlu de campioană absolută a ţării.

În 1975 participă la Turneul Campioanelor de la Londra unde cucereşte trofeul competiţiei. În acelaşi an, la Campionatele Europene de la Skien (Norvegia), obţine 3 medalii de aur şi una de argint, devenind cea mai tânără campioană continentală din istorie la individual compus. Associated Press a numit-o “Atleta Anului în România”.

Punctul culminant al carierei, care i-a adus celebritatea, a fost obţinerea în 1976 la Montreal, Quebec, a titlului de campioană olimpică absolută la Jocurile Olimpice. Românca supranumită “Zeiţa de la Montreal”, a primit de cinci ori nota 10 şi a câştigat trei medalii de aur: la individual compus, bârna şi paralele, una de argint cu echipa şi bronz la sol. Cotidianul britanic Daily Mail publica un interviu al Nadiei în care aceasta rememorează fiecare moment al evoluţiei sale de la Jocurile Olimpice de la Montreal: „Am avut mereu emoţii. M-am gândit că trebuie să obţin un 9.9. Apoi am auzit un zgomot mare în arenă. Când m-am întors am văzut 1.00! „Tabloul” nu putea arăta un zece pentru că nu se mai dăduse niciodată această notă. În mintea mea m-am gândit că e ciudat. Unul dintre colegii mei a spus: Este un zece! Nu cred că am înţeles la acel moment ce înseamnă. Ştiam că zece este cel mai mare scor, dar pe moment nu ştiam că am făcut istorie…”. Acest succes i-a adus in ţară distincţia de “Erou al Muncii Socialiste”, fiind cea mai tânără româncă distinsă cu acest titlu.

Au urmat Campionatele Europene şi Mondiale din 1977 şi 1978 unde Nadia a câştigat alte medalii, iar în 1979 gimnasta româncă a căţtigat cel de-al treilea titlu european la individual compus, devenind primul sportiv care a reuşit această performanţă. La Campionatele Mondiale din toamna aceluiaşi an, deşi accidentată, a concurat şi a ajutat echipa României să obţină prima medalie de aur pe echipe. A participat și la Jocurile Olimpice din 1980 de la Moscova, clasându-se a doua după Elena Davidova la individual compus, când a fost nevoită să aștepte pentru nota până ce Davidova și-a încheiat exercițiul. Nadia și-a păstrat titlul la bârnă, dar a câștigat și o nouă medalie de aur, la sol, și una de argint, împreună cu echipa.Nadia s-a retras din activitatea competiţională după Jocurile Olimpice de la Moscova. În 1984 i-a fost decernat Ordinul Olimpic “Colanul de argint” pentru evoluţiile sale strălucitoare care au uimit şi încântat milioane de iubitori ai sportului, transformându-o într-un simbol al gimnasticii mondiale. După ce s-a retras din viaţa competiţională, între 1984 şi 1989, Nadia a fost membră a Federaţiei Române de Gimnastică şi a ajutat la antrenarea gimnaştilor juniori români.

După ce antrenorii Bela şi Maria Karoly au părăsit ţara, în 1981, autorităţile au devenit suspicioase şi i-au interzis Nadiei să mai părăsească vreodată România. Însă in noiembrie 1989 a decis să fugă din ţară şi împreună cu alte şase gimnaste a trecut pe ascuns graniţa către Ungaria în toiul nopţii. În final a ajuns în Austria, unde a fost primită ca o campioană. De acolo, Nadia Comăneci a zburat în Statele Unite ale Americii.

Nadia s-a căsătorit în aprilie 1996 cu fostul gimnast american Bart Conner şi împreună au un fiu, Paul Dylan. Locuieşte în Norman, Oklahoma. Nadia şi Bart sunt proprietarii Academiei de Gimnastică Bart Conner Gymnastics Academy, Perfect 10 Production Company şi mai deţin câteva magazine de echipamente sportive. În decembrie 2003, i s-a publicat prima sa carte, Scrisori către o tânără gimnastă (Letters To A Young Gymnast).

Pe lângă mulţimea de medalii obţinute în sport, Nadia a mai primit o serie de premii şi distincţii dintre care amintim: Sportiva Secolului XX,  la Viena în 1999; Premiul „Flo Hyman” pentru merite deosebite în sport, la Washintgton în 1998; în anul 1999 a devenit primul sportiv invitat să vorbească la O.N.U. pentru a lansa Anul Internaţional al Voluntariatului; Ordinul  Naţional „Steaua României”, în anul 2000; a fost distinsă de două ori cu Ordinul Olimpic, acordat de Comitetul Internaţional Olimpic etc. În prezent deţine mai multe funcţii onorifice, dar şi executive, pentru diverse organisme şi este implicată în multe acţiuni cu scop umanitar. În România a înfiinţat Fundaţia Nadia Comăneci care îşi propune să incurajeze şi să susţină performanţa în sport şi nu numai şi a creat o clinică de caritate în Bucureşti pentru ajutorarea copiilor orfani.

Fosta stea a gimnasticii mondiale, Nadia Comăneci, a declarat într-un interviu că este bucuroasă ca a ales să practice sportul care a consacrat-o şi infirma prejudecata comună conform căreia gimnastele îşi sacrifica intreaga copilărie pentru a face performanţă: “Viaţa pe care o am în prezent este rezultatul a ceea ce am facut în copilărie. Când privesc în trecut, pot zice că sunt fericită că mama mea m-a dus la gimnastică. Nu m-am apucat de acest sport pentru a dobândi celebritatea, pur şi simplu aşa a fost să fie”.

Scriitorul Ioan Chirilă a găsit cele mai potrivite cuvinte care să exprime ce a însemnat Nadia Comăneci pentru gimnastica mondială: „Nadia a fost un moment unic în istoria gimnasticii. Cu ea se încheie epoca de vis a gimnasticii. Tot ce urmează sunt mici capodopere tehnice cărora le lipseşte însă farmecul inegalabil al fetei din Oneşti”.

Articol editat de George Bratulescu – voluntar al Romanian Community of Ireland

Bibliografie:
www.wikipedia.org
www.evz.ro
www.ziare.com
www.biography.com
www.britannica.com