vasiletina
24-10-2005, 12:12
Documentarele realizate de Doamna Irina Pacurariu prin Europa au fost finalizate si urmeaza a fi transmise astfel:
Italia - a fost acum dumineca pe TVR1 orele 16:00 si va fi reluata pe TVRInt sambata 5 Noiembrie 2005 orele 18:00
Anglia va fi dumineca urmatoare 30 Octombrie 2005 pe TVR1 orele 16:00
Editia dedicata Irlandei este programata duminica,13 Noiembrie 2005 , pe TVR1 ora 16.00
Reluare pe TVR Int este in 26 Noiembrie 2005 la ora 18:00.
Spania, se pare a fi ultima pe lista, TVR1 20 Noiembrie 2005 la orele 16:00 si reluarea pe TVR Int in 4 Decembrie 2005 orele 18:00.
In continuare interviul pe aceasta tema cu D-na Irina Pacurariu pentru ziarul "Gandul" 18/10/2005
Irina Păcurariu:
„Emigrația românească este o șansă pentru mâine”
Cristina MODREANU
Puțini profesioniști de televiziune s-au afirmat în ultimii ani pe piața de audiovizual de la noi. Și mai puțini au devenit prezențe constante pe micile ecrane. Irina Păcurariu este unul dintre acești profesioniști, un pasionat de reportaj, un om care are ambiția să privească dincolo de aparențe și să citească în sufletele oamenilor. Așa a reușit ea să descopere „Cealaltă Românie”, pe care ne-o va arăta și nouă la TVR1.
- S-a discutat foarte mult, în campania electorală, despre „cele două Românii”. Lăsând la o parte ce cred politicienii, mai ales atunci când au interesul să vadă aceste diferențe, ce crede Irina Păcurariu despre acest subiect?
- Este clar pentru oricine a bătut cât de cât România că ceea ce frământă, supără sau este considerat un succes la București are, de cele mai multe ori, prea puțină legătură cu emoțiile din afara acestui oraș. Faptul că fractura dintre ceea ce se crede și ceea ce se află despre poporul român a fost vizibilă mai ales la vot nu a fost decât proiecția lipsei de înțelegere pe care au probat-o deseori politicienii români. Nenorocirile pe care inundațiile le-au provocat anul acesta au adus, din păcate, și adevărata țară la televizor. Am văzut o Românie necăjită și un popor blestemat să-și poarte viciile conducătorilor ca pe crucea biblică. Lacrimile celor rămași fără nimic au impresionat și au creat incredibile gesturi de solidaritate, dar nepăsarea și postura de spectatori asumată de unii dintre sinistrați au fost, poate, și un fel de oglindă a minorității alese să conducă această țară. Nu cred în fatalitatea pe care o clamează unii ca destin pentru neamul acesta ci, mai degrabă, în forța imensă pe care o are noua generație. Tinerii se vor sătura să fugă și vor hotărî că țara aceasta le datorează o șansă.
- Care este „Cealaltă Românie” și cum va arăta ea în noua emisiune de la TVR1?
- Va fi exact cea pe care o știm prea puțin, aceea a curajoșilor care au libertatea de a fi înfrânți doar după ce au încercat să câștige lupta. Sunt milioane de români dincolo de granițe și am început acest proiect fiind convinsă că știm despre ei mai ales că susțin România cu mai mult de 2 miliarde de euro în fiecare an. Știm despre cei care încalcă legile și ne fac de râs în presa vestică, există și din aceștia - sunt rețele de cerșetori rromi în Irlanda, hoți de buzunare în Italia, o mafie a clonatorilor de cărți de credit în Marea Britanie, numărul lor reprezintă însă un procent infim. În rest, îi găsim disperați atunci când, veniți să-și vadă familiile, primesc o interdicție pe pașaport sau când, dupa tertipuri naive, sunt întorși de pe la granițe îndepărtate. Expresia supraviețuirii are la ei lumina pe care doar oamenii aleși o poartă pe chip. Muncesc pe rupte și, după ce am filmat la Madrid, Roma, Milano, Veneția, Dublin sau Londra, vă pot spune că emigrația românească va fi o șansă pentru mâine. O parte vor rămâne în țările de împrumut, dar cei mai mulți visează la gropile de acasă, așa încât se vor întoarce, nu știu dacă mai fericiți, dar sigur mai greu de păcălit.
În această serie vor fi patru documentare de 50 de minute, filmate în locurile de unde au plecat și acolo unde au ajuns cei deveniți personaje. Zeci de povești pot face harta unei Românii, care este, de multă vreme, în Uniunea Europeană. Nu le-am construit în ideea de a ne bate festivist pe burtă, bucuroși că suntem cinstiți, muncitori și capabili de fapte bune, mai ales că reușitele particulare nu pot anula un eșec general. Am ales însă acele drumuri și acei călători care opresc în gări din care pleacă alți oameni.
- Ai avut mereu o adevărată pasiune pentru reportaj. Ce spune el mai mult decât alte genuri tv? De ce îl preferi?
- Deși este genul publicistic cel mai elaborat, reportajul poate fi cea mai simplă povestire a lumii. Un interviu îți poate dezvălui un om, o emisiune de divertisment poate construi o iluzie, știrile fac vedete din politicieni, șmecheri sau chiar din prezentatori, dar dacă vrei să empatizezi cu ceva sau cineva trebuie să aștepți un reportaj bine făcut. Cu cât pare mai simplă istoria și mai reale întâmplările, cu atât este mai bun un astfel de produs; cu alte cuvinte, eu, personal, nu cred în compuneri pline de epitete asezonate cu imagini frumoase sau cu chipuri care se mișcă pe slow... Viața adevărată se povestește greu, în tablouri gândite astfel încât să-ți dorești să le atingi. Un reportaj reușit este unul în care ciorba de pe foc te cheamă la masă.
- Ești, cu sau fără voia ta, o vedetă de televiziune. Ce crezi despre acest statut, împărțit, uneori, cu oameni care l-au câștigat mult prea ușor? Ce responsabilități implică el, mai ales când e vorba de televiziunea publică?
- Cei șapte sau mai mulți ani de acasă îți dau măsura gesturilor de mai târziu, indiferent de câtă lume te recunoaște pe stradă. Statutul despre care vorbești este doar apanajul celor care știu să se folosească de el, pentru că s-a format și o Cealaltă Românie din revistele cu poze, o Românie a unor personaje care populează evenimente diferite cu o nonșalanță de invidiat. Nu cred într-o castă a aleșilor de acest tip, deși notorietatea poate fi eliminatorie în televiziune. Ies prea puțin într-o lume în care să mă identific astfel, așa încât sunt scutită de dezamăgiri majore. Respect marketingul care vinde produsul, mai ales în cazul unui proiect precum cel pe care îl derulez acum, dar trișez cât pot lipsind de la întâlnirile formale. Televiziunea publică se definește din ce în ce mai greu astăzi, așa că, repet, totul este o chestiune de moralitate. Să nu minți, să nu furi, să nu trădezi sunt porunci ale meseriei, la care aș adăuga: să nu plictisești!
Italia - a fost acum dumineca pe TVR1 orele 16:00 si va fi reluata pe TVRInt sambata 5 Noiembrie 2005 orele 18:00
Anglia va fi dumineca urmatoare 30 Octombrie 2005 pe TVR1 orele 16:00
Editia dedicata Irlandei este programata duminica,13 Noiembrie 2005 , pe TVR1 ora 16.00
Reluare pe TVR Int este in 26 Noiembrie 2005 la ora 18:00.
Spania, se pare a fi ultima pe lista, TVR1 20 Noiembrie 2005 la orele 16:00 si reluarea pe TVR Int in 4 Decembrie 2005 orele 18:00.
In continuare interviul pe aceasta tema cu D-na Irina Pacurariu pentru ziarul "Gandul" 18/10/2005
Irina Păcurariu:
„Emigrația românească este o șansă pentru mâine”
Cristina MODREANU
Puțini profesioniști de televiziune s-au afirmat în ultimii ani pe piața de audiovizual de la noi. Și mai puțini au devenit prezențe constante pe micile ecrane. Irina Păcurariu este unul dintre acești profesioniști, un pasionat de reportaj, un om care are ambiția să privească dincolo de aparențe și să citească în sufletele oamenilor. Așa a reușit ea să descopere „Cealaltă Românie”, pe care ne-o va arăta și nouă la TVR1.
- S-a discutat foarte mult, în campania electorală, despre „cele două Românii”. Lăsând la o parte ce cred politicienii, mai ales atunci când au interesul să vadă aceste diferențe, ce crede Irina Păcurariu despre acest subiect?
- Este clar pentru oricine a bătut cât de cât România că ceea ce frământă, supără sau este considerat un succes la București are, de cele mai multe ori, prea puțină legătură cu emoțiile din afara acestui oraș. Faptul că fractura dintre ceea ce se crede și ceea ce se află despre poporul român a fost vizibilă mai ales la vot nu a fost decât proiecția lipsei de înțelegere pe care au probat-o deseori politicienii români. Nenorocirile pe care inundațiile le-au provocat anul acesta au adus, din păcate, și adevărata țară la televizor. Am văzut o Românie necăjită și un popor blestemat să-și poarte viciile conducătorilor ca pe crucea biblică. Lacrimile celor rămași fără nimic au impresionat și au creat incredibile gesturi de solidaritate, dar nepăsarea și postura de spectatori asumată de unii dintre sinistrați au fost, poate, și un fel de oglindă a minorității alese să conducă această țară. Nu cred în fatalitatea pe care o clamează unii ca destin pentru neamul acesta ci, mai degrabă, în forța imensă pe care o are noua generație. Tinerii se vor sătura să fugă și vor hotărî că țara aceasta le datorează o șansă.
- Care este „Cealaltă Românie” și cum va arăta ea în noua emisiune de la TVR1?
- Va fi exact cea pe care o știm prea puțin, aceea a curajoșilor care au libertatea de a fi înfrânți doar după ce au încercat să câștige lupta. Sunt milioane de români dincolo de granițe și am început acest proiect fiind convinsă că știm despre ei mai ales că susțin România cu mai mult de 2 miliarde de euro în fiecare an. Știm despre cei care încalcă legile și ne fac de râs în presa vestică, există și din aceștia - sunt rețele de cerșetori rromi în Irlanda, hoți de buzunare în Italia, o mafie a clonatorilor de cărți de credit în Marea Britanie, numărul lor reprezintă însă un procent infim. În rest, îi găsim disperați atunci când, veniți să-și vadă familiile, primesc o interdicție pe pașaport sau când, dupa tertipuri naive, sunt întorși de pe la granițe îndepărtate. Expresia supraviețuirii are la ei lumina pe care doar oamenii aleși o poartă pe chip. Muncesc pe rupte și, după ce am filmat la Madrid, Roma, Milano, Veneția, Dublin sau Londra, vă pot spune că emigrația românească va fi o șansă pentru mâine. O parte vor rămâne în țările de împrumut, dar cei mai mulți visează la gropile de acasă, așa încât se vor întoarce, nu știu dacă mai fericiți, dar sigur mai greu de păcălit.
În această serie vor fi patru documentare de 50 de minute, filmate în locurile de unde au plecat și acolo unde au ajuns cei deveniți personaje. Zeci de povești pot face harta unei Românii, care este, de multă vreme, în Uniunea Europeană. Nu le-am construit în ideea de a ne bate festivist pe burtă, bucuroși că suntem cinstiți, muncitori și capabili de fapte bune, mai ales că reușitele particulare nu pot anula un eșec general. Am ales însă acele drumuri și acei călători care opresc în gări din care pleacă alți oameni.
- Ai avut mereu o adevărată pasiune pentru reportaj. Ce spune el mai mult decât alte genuri tv? De ce îl preferi?
- Deși este genul publicistic cel mai elaborat, reportajul poate fi cea mai simplă povestire a lumii. Un interviu îți poate dezvălui un om, o emisiune de divertisment poate construi o iluzie, știrile fac vedete din politicieni, șmecheri sau chiar din prezentatori, dar dacă vrei să empatizezi cu ceva sau cineva trebuie să aștepți un reportaj bine făcut. Cu cât pare mai simplă istoria și mai reale întâmplările, cu atât este mai bun un astfel de produs; cu alte cuvinte, eu, personal, nu cred în compuneri pline de epitete asezonate cu imagini frumoase sau cu chipuri care se mișcă pe slow... Viața adevărată se povestește greu, în tablouri gândite astfel încât să-ți dorești să le atingi. Un reportaj reușit este unul în care ciorba de pe foc te cheamă la masă.
- Ești, cu sau fără voia ta, o vedetă de televiziune. Ce crezi despre acest statut, împărțit, uneori, cu oameni care l-au câștigat mult prea ușor? Ce responsabilități implică el, mai ales când e vorba de televiziunea publică?
- Cei șapte sau mai mulți ani de acasă îți dau măsura gesturilor de mai târziu, indiferent de câtă lume te recunoaște pe stradă. Statutul despre care vorbești este doar apanajul celor care știu să se folosească de el, pentru că s-a format și o Cealaltă Românie din revistele cu poze, o Românie a unor personaje care populează evenimente diferite cu o nonșalanță de invidiat. Nu cred într-o castă a aleșilor de acest tip, deși notorietatea poate fi eliminatorie în televiziune. Ies prea puțin într-o lume în care să mă identific astfel, așa încât sunt scutită de dezamăgiri majore. Respect marketingul care vinde produsul, mai ales în cazul unui proiect precum cel pe care îl derulez acum, dar trișez cât pot lipsind de la întâlnirile formale. Televiziunea publică se definește din ce în ce mai greu astăzi, așa că, repet, totul este o chestiune de moralitate. Să nu minți, să nu furi, să nu trădezi sunt porunci ale meseriei, la care aș adăuga: să nu plictisești!