PDA

View Full Version : scrisoare nostalgica



mutu
21-06-2006, 01:15
Aceasta este o scrisoare nostalgica, adresata celor
care fac parte din generatia NOASTRA, GENERATIA X.


Nascuti la inceputul anilor 80(sau70), vedem acum in anul
2006 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai
scumpa decat atunci cand au cumparat`o ei, si realizam
ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50
de ani.
Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici
despre razboaie sangeroase, dar ne pricepem la istorie
si la politica mai mult decat cred batranii, care
bombane in spatele nostru ca „noi nu stim nimic".
Suntem ultima generatie care a jucat `scunsea, Castel,
Ratele si Vanatorii, Tara tara vrem ostasi, Prinsea,
Sticluta cu otrava, Pac Pac, Hotii si vardistii,
ultimii are au strigat „Un doi trei la perete stai",
ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar
primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember
Mario?) si primii care am vazut desene animate color.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci
de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau
Diesel era deja lider de gasca.
Baietii si-au scris numarul fotbalistului preferat cu
pasta de dinti pe tricouri, iar fetele si-au cusut pe
blugi stelute si inimioare.
Noi nu am dat Capacitate, nu am dat grile la admitere
si am fost ultimii Soimi ai Patriei, cu costumele alea
groaznic de nepotrivite cromatic.

Am invatat poezii in romaneste la gradinita, nu in
engleza, si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY
BIRTHDAY la aniversari.
Spuneam misto si fain in loc de cool.
Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place, Twin
Peaks, Dallas.. si cine zice ca nu s`a uitat ori minte
ori nu avea inca televizor.
Ne uitam la desenele animate de la italieni si ne era
ciuda ca nu avem si noi subtitrare sa intelegem de ce
naiba s`a certat Mila cu Shiro.

Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si
abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau
pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne
consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele
bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in
cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu
mergem la scoala..
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ
Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take
That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii
de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia
pasii, dar toti dansam. Dar spre deosebire de copiii
din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen,
cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Pe
ei daca ii intrebi, „muzica a inceput cu Backstreet
Boys, care nici nu mai sunt cool acum, orikum!"
Am citit Licurici, Pif si Hercule (care aveau cadou
niste jucarii bestiale) si am baut Cico si sucuri de
la tec fara sa ne fie teama ca au prea multe e`uri,
iar la scoala beam toata clasa dintr`o sticla de suc
fara teama de virusi.
Noi am injurat arbitrul care ne`a furat la meciul cu
Danemarca, si poate ca tot noi i`am trimis 10000 de
mailuri de „dulce".
Noi nu ne dadeam bip`uri, ne fluieram sa iesim afara,
noi nu aveam dolby surround, taceam toti ca sa auzim
actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation
ci jocuri tetris si jocuri de televizor, de care ne
plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam
pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam Fantanita, sau
Flori, fete sau baieti, sau Sticla, sau Adevar sau
Provocare, sau orice ne dadea un pretext sa pupam !pe
gura! pe cine „iubeam".
Noi suntem cei care inca au mai „cerut (sau li s`a
cerut)prietenia", care inca roseam la cuvantul „SEX",
care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa
cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa
si sa le aruncam in cap la colegi, care am completat
mii de oracole, sperand ca iubitul sau iubita va citi
acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de
el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca
noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si
cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am
aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din
greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special
sa nu fie desfacut de copii, nu ne`am spalat pe maini
dupa ce ne`am jucat cu toti cainii si toate pisicile
din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, ne-am
tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut
cont de cate lipide si glucide mancam.
Noi am auzit cum s`a tras la Revolutie, noi am fost
martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi
am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au
auzit`o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai tinem
minte emisiunea „Feriti`va de magarus".
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de
first-timers...

Daca esti de`al nostru... Felicitari!

chris
21-06-2006, 19:53
traiasca alte forumuri ;) si userii nostalgici de pe ele

mutu
22-06-2006, 11:15
;D..viitorul suna bine..

Julianne
28-06-2006, 19:19
Multam , Mutu ...ca mi-ai reamintit vremurile bune, nu ca astea nu ar fi , doar ca pe vremea aia nu stiam ce e aia work visa si cuvantul romanesc emigrare ...
Dar poate acea viata ne-a facut sa fim ceea ce suntem acum ...sper cu bune si rele ;)

ovimat
24-07-2006, 10:34
Mircea Cartarescu- Sentimentul romanesc al isteriei


N-am crezut niciodata in specificul national, in
"sentimentul romanesc al fiintei", in tot ceea ce
filozofii culturii si psihologii maselor ne-au
atribuit ca sa ne distinga de alte popoare.

Nu cred ca suntem mai ospitalieri decat altii, mai
harnici sau mai hoti.
Nu-mi pare nici bine, nici rau ca sunt roman.
Uneori regret ca nu m-am nascut elvetian, dar imediat
imi aduc aminte ca as fi putut sa ma nasc ugandez.
Suntem si noi, romanii, undeva "la mijloc de rau si
bun",cum scria Ion Barbu, un neam sub soare, nici
prea-prea, nici foarte-foarte.

Daca n-am luat nici un premiu Nobel, in schimb am
inventat stiloul. Daca zidul ni s-a prabusit peste
noapte, ne-am apucat, cuminti, a doua zi sa-l
ridicam la loc, si tot e ceva. Am fi putut, in
definitiv, sa-l lasam in plata Domnului de zid si
sa ne caram cu totii in alta parte...

Cu toate astea, exista ceva specific romanesc,
ceva atat de adanc in firea noastra, a celor care
traim azi pe acest plai de dor, incat m-as hazarda sa
spun ca este insasi esenta "romanismului" in acest
moment istoric. Este cercul vicios al isteriei
provocate de stres si al stresului provocat de
isterie. Dati-mi voie sa fiu, in continuare, mai explicit.

Daca traiesti numai in Romania, e posibil sa nu-ti
dai seama ca e ceva in neregula cu lumea din jur. Ai
culoarea mediului si te misti o data cu el.
Esti una cu toti ceilalti. Dar daca te intorci,
dupa o vreme indelungata, in tara e cu neputinta sa nu
fii izbit de cat de anormala e umanitatea de aici.
De cat de chinuiti sunt oamenii si de cat de rai
devin din cauza asta.

Nu se poate sa nu fii uluit de faptul, de pilda,
ca una dintre cele mai raspandite strategii de
supravietuire e mitocania agresiva. In orice tara
civilizata oamenii incearca sa-si menajeze nervii
cat se poate de mult. Sunt prevenitori unii fata de
altii in forme duse aproape pana la caricatura.

Si-au dezvoltat zambete sociale si ritualuri de
contact care sa elimine,practic, posibilitatea
oricaror conflicte. Cand cineva te contrazice, ii
zambesti si spui: "We agree to disagree" ("am
cazut de acord ca nu suntem de acord"). Cand cineva te
calca pe picior, te grabesti sa-ti ceri tu scuze.

O ipocrizie blanda si surazatoare te intampina
peste tot, ca un balsam care alina toate ranile si
satisface toate susceptibilitatile. Aceasta ipocrizie
poarta numele de politete si e esentiala pentru
fluidizarea substantei sociale.

Romanul nu este asa pentru ca nu poate fi,
obiectiv,asa. Pentru ca la noi, daca esti bun, esti
calcat in picioare. Sa ne imaginam o tanara care
devine vanzatoare. Isi iubeste meseria si isi propune sa

fie cat mai draguta si mai serviabila cu clientii.

Zambetul profesional, acel zambet care vinde
marfa,i se va sterge insa curand de pe fata dupa ce
vreo cinci-sase insi ii vor tranti cate-o badaranie
sau vor incepe sa urle la ea ca nebunii, chiar din prima
zi de lucru. Sunt toate sansele ca dupa o luna de zile
zambetul sa-i dispara complet, iar dupa un an sa
avem vanzatoarea noastra standard, acra si scarbita,
care te repede de nu te vezi.

Badaranii de care-am vorbit nu sunt nici ei badarani
din nastere. Si ei sunt bieti oameni la care s-a
urlat si care-au fost umiliti de cand se stiu. Au devenit

scarbosi pentru ca au simtit pe pielea lor ca nu tine sa

fii dragut cu ceilalti. Pentru ca, la toate ghiseele, au

rezolvat numai urland. Pentru ca doar fiind mitocani

au avansat social, calcand peste cei blanzi.

In armata, soldatii sunt extrem de chinuiti "in
perioada" de sergentii lor.
Cand ajung ei insisi sergenti, ii chinuiesc pe noii
recruti si mai abitir.
Si tot asa, in toate straturile sociale si la
toate nivelurile, romanii isi sunt propriii calai si
propriile victime intr-o societate profund
alienata psihic, o societate isterica.

Cred ca asta ne distinge, ca romani, in lume, la
ora actuala: tensiunea continua la nivelul vietii
cotidiene. Starea continua de explozie, care ne
provoaca ulcere si atacuri cerebrale. Conflictul
generalizat al fiecaruia cu fiecare. Nu vreau sa
spun prin asta ca suntem fundamental rai.

Fireste, ne-au impins spre asta saracia si lipsa
de orizont, carentele de educatie, perplexitatea
maselor taranesti dezradacinate si aduse in ghetourile
marilor orase. Pot fi si alte explicatii obiective.
Dar e inca ceva, mai subtil, mai intunecat in tot
acest chimism social. Inraiti de lumea in mijlocul

careia traim,cu timpul incepe sa ne placa sa fim rai.

Sadismul nostru rabufneste atunci in insulta si
obscenitate. Incepem sa ne mandrim cu grobianismul
nostru si, exhibitionisti ai moralei, ne dezbracam
voluptuos de caracter in aplauzele excitate ale
publicului. Curand, devenim la fel de cinici, la
fel de incapabili de a distinge binele de rau ca
tarfele, securistii si noii imbogatiti.

Ascensiunea (sau doar supravietuirea) noastra sociala

e marele premiu castigat cu pretul mitocaniei noastre.

Iar cercul acestei nevroze nationale nu ar putea fi
spart decat printr-o lunga terapie care, ca orice demers

psihanalitic, ar fi lunga, scumpa si cu un rezultat incert.

Nu cred ca ne-o putem permite deocamdata.